Marian Petry statue

S-au implinit acum cateva zile 2 ani de la moartea tatalui meu dupa o foarte lunga si grea

suferinta. A fost un om deosebit, plin de multe haruri si multa eruditie. Avea un spirit foarte altruist

cum foarte rar am mai vazut la altcineva. Era in stare sa mearga pina la sacrificiu de sine, pentru a indeplini

o sarcina incredintata. Sarcina de profesor, de scriitor, de parinte etc. Sacrificiile lui au fost de cele mai multe ori inutile

dar el, influentat probabil de particica aceea germana a genei sale, isi ducea misiunea pana la capat.

    Ca ironie a sortii, la ceremonia de inmormantare n-a venit nici un elev de al sau. Si nici prea multe condoleante n-au curs dupa. Poate ca oamenii traiesc exlusiv in acest prezent nemilos si dau la o parte cu usurinta aminitirile defuncte. Tot timpul am cautat sa-i potolesc acest elan sacrificial inutil, spunandu-i de multe ori : "crezi ca daca faci chestia asta, o sa-ti ridice cineva o statuie !?"

    Uite insa, ca cineva s-a gasit sa-i ridice o statuie binemeritata. Eu, fiul lui, Bogdan Petry, ii ridic o statuie.

Nu-i asa de usor. E o munca costisitoare sa faci o statuie, dar sper sa reusesc sa duc pana la capat acest demers.