Mihai Viteazul

Imaginea este desprinsă dintr-o viziune scurtă de câteva fracțiuni de secundă, în care mi-a apărut pe neaștreptate această imagine, într-o claritate surprinzătoare. Nu visam. A fost o viziune. Voievodul se uita în direcția mea, dar înălțimea mea era a unui copil la care Viteazul se uită zâmbind. Nu cred în metempsihoză și am argumente solide împotriva acestei concepții, dar cred că imaginile capturate de ochiul uman, în anumite circumstanțe în care simțurile devin acute, se pot transforma de către creier, într-un soi de unde codate într-o formă cuantică, unde la care încă nu putem avea acces decât în anumite momente, când ne putem afla într-o stare de relaxare profundă.